Family Notes

Neculai Constantinescu a fost notar in comunele rurale. Sotia sa Ana Constantinescu, nascuta in Pgoanele, a fost o femeie inalta si voinica, vesela, glumeata si foarte vrednica. Nicolae si Ana au pus temelia casei lor in Pogoanale, pe locul dat Anei de parintii ei, casa cu trei camere, sala si galerie in 1891. In toamna anului 1891 casa a fost gata si Nicolaie si Ana s-au instalat impreuna cu cei doi baietzi ai lor: Dumitru (Mitica) de 7 ani si Bucur de 5 ani.
Nicolaie muncea mult si deseori era plecat de acasa, profesia de notar obligandu-l sa mearga in mai multe sate. Din cauza traiului neregulat suferea de stomac, boala ce cu timpul a devenit cronica.
Bucur Constantinescu isi aminteste despre traiul lor la Pogoanele:
"In timpul cat am fost in scoala primara cu mama si langa mama, ma ocupam mult cu gospodaria, in casa si pe langa casa. La bucatarie si in gradina. La pasarile din curte si la porumbei. Faceam treburi si de fata si de baiat cu placere si tragere de inima. Nu-mi era nimic strain si greu de indeplinit.
Si cred ca acel timp a avut influentza asupra firii si indrumarilor de viitor.
In acest timp, cam pe apucate, tata care era iubitor de flori si de gradina, injghebase o mare si frumoasa gradina de pomi fructiferi, care era singura lui ocupatie in putinul timp liber de care dispunea, iar eu ma invarteam pe langa el, placandu-mi sa ma uit cum lucreaza, cum altoieste, sadeste, etc."
Dupa ce copiii lor au terminat scoala primara, Nicolaie si Ana i-au indrumat sa urmeze liceul La Buzau iar baietii au reusit la examenul de admitere, fiecare la randul lui. Parintii au facut eforturi mari sa tina doi copii la invatatura: gazda, imbracaminte, carti, etc.
Dumitru(Mitica) avea o fire visatoare, fire de artist. Poet, cantaret, pictor, scriitor   - bineinteles, toate in fase, dar poseda toate aceste insusiri (dupa cum l-a descris fratele sau Bucur). Preocuparile pentru toate acestea si lipsa supravegherii parintesti au facut sa fie un elev slab. In clasa a treia de liceu, Mitica renuntza la scoala si se angajeaza copil de trupa la Regimentul 7 Artilerie sperand ca dupa stagiul la regiment sa fie trimis la o scoala militara. Dandu-si seama ca nu se poate impaca cu viata de cazarma, Mitica pleaca si se angajeaza la un prieten al lui Nicolaie ca agent fiscal.
Nicolaie Constantinescu se stinge din viata la 16 aprilie 1901, rapus de boala.
In clasa a patra de liceu, Bucur isi imparte timpul intre scoala si serviciul de ajutor de contabil la magazinul de fierarie "Fratii Stoicescu" din Buzau.
La 7 martie 1902, Mitica inceteaza din viaza rapus de o raceala cauzata de o ploaie care l-a prins la intoarcerea de la serviciu din comuna Simileasca de langa Buzau, raceala neingrijita si transformata in tuberculoza.
Ana Constantinescu si Bucur s-au sprijinit unul pe altul. Bucur a renuntat la liceu si a muncit in diverse servicii la mai multi patroni cautand sa-si completeze cunostintele legate de activitazile pe care le indeplinea. Ana s-a ocupat de gospodarie, completand veniturile cu masina de cusut.
Amintindu-si de anii tineretii, Bucur povesteste:
"Despre tata mi-a ramas cea mai buna impresie - a fost un om drept, cinstit in toate actiunile lui, in lume si in viata familiala; bun si bland si iubitor fata de "Bucuras al lui". Iar mama si-a dat toata silinta ca, in limitele cunostintzelor ei de femeie simpla, sa-mi dea o educatie si o indrumare in viata cat mai buna. Ea mi-a insuflat teama si repulsia fata de cariera de functionar. Ea m-a invatat sa deosebesc ce e bun si ce e rau. Ce e drept si ce nu e drept. Respect fata de aproapele si bun strein. In rezumat m-a indrumat spre munca si castigarea existentei in mod cinstit, fara sa lovesc pe aproapele si sa ravnesc sa acaparez bunul lui. Principii care m-au condus toata viata.
Eterna sa le fie memoria!"
In 1908 Ana Constantinescu se stabileste la Buzau alaturi de Bucur si ramane cu acesta si familia lui pana la sfarsitul vietii bucurandu-se de de dragostea si respectul fiului, norei si nepotilor.
Ana Constantinescu se stinge din viata in 1935 dupa o suferinta de aproape opt ani ca urmare a unei paralizii infantile contractata in timpul unei epidemii care nu a atins nici unul din cei sase nepoti.
Nota: citatele sunt extrase din caietul cu amintiri ale lui Bucur Constantinescu. Caietul este pastrat acum de nepotul sau Bucur Ion P. Constantinescu (Rel).