General Notes

   Stranepoata Mihaela (Tutzi) Andronescu a studiat multe publicatii care il privesc pe Stefan Popescu si a conceput prezentarea care urmeaza.
   SREFAN POPESCU
  _ pictor si grafician _
   _ 20 ianuarie 1872, se naste in satul Fintzesti, judetzul Buzau.
   _ Este atras si preocupat de desen din prima copilarie.
   _ Urmeaza gimnaziul la Ploiesti, iar din 1886 continua cursurile la Scoala de institutori.
   "Placerea, as putea spune pasiunea pentru desen si in urma pentru pictura, in acea scoala mi s-au dezvoltat."
   Stefan Popescu, Autobiografie gasita printre hartiile sale dupa moarte, conform lui Gh. Oprescu [1].
   _ La scoala de institutori din Bucuresti "are norocul sa-l intalneasca", asa cum afirma in autobiografie, pe profesorul de franceza Ionescu-Gion, care isi facuse studiile la Paris si era un sincer iubitor de arta. Profesorul il remarca pe Stefan Popescu, ii examineaza lucrarile pe care le facea in orele libere (incepuse sa piceze ca autodidact).
Ca absolvent al Liceului Matei Basarab, viitorul critic de arta Gh. Oprescu admira in 1900 cateva studii pe care profesorul Ionescu-Gion le primise din partea fostului sau elev Stefan Popescu.
   _ Pana in 1893 lucreaza ca institutor la Scoala primara din Popa Nou, dar "orele petrecute in clasa si cele necesare pregatirii lectziilor i se par furate si pierdute pentru formatzia sa de pictor".
   Munceste peste masura pentru a-si completa, ca autodidact, cultura generala; ramane astfel cu o sanatate subreda pentru tot restul vietzii.
   Se imprieteneste cu cei aflatzi la conducerea publicatziilor "Contemporanul" si "Revista sociala".    Conform [1] "adeziunea lui Stefan Popescu la "miscare" este atat de puternica si totala, incat se considera obligat ca ea sa coloreze si manifestarile sale artistice ..... De atunci dateaza cateva lucrari .... naive, ciudat si neindemanatic executate .... naturi moarte, in care fie un exemplar din Capitalul lui Karl Marx, fie un numar din Arbeiter Zeitung sunt amestecate printre obiectele din tablouri." Dintre acestea numai un tablou aflat in 1958 la Muzeul din Timisoara, s-a mai pastrat.
   _ In 1893 cere un concediu de la catedra, plateste un suplinitor si cu banii ramasi (100lei/luna) pleaca sa studieze la Munchen.
   _ 1894 - 1899 studiaza la Academia Regala Bavareza din Munchen cu profesorul Nicolaos Ghizis (1842 - 1901). Dupa ce studiaza trei ani desenul, cei 100 lei/luna devin insuficientzi pentru cheltuielile necesare studiilor de pictura. Pentru a castiga ceva bani, face o copie dupa un tablou aflat la Pinacoteca Veche si o expune la Bucuresti, spre vanzare, la fereastra ziarului "L'Independance Roumanie". Spiru Haret admira tabloul, se ofera sa il ajute cu 300 lei anual pana la terminarea studiilor. Stefan Popescu refuza ajutorul, dar accepta o comanda. "Bine, raspunde Spiru Haret, considera-ma client, ia banii care itzi sunt necesari si imi vei face in schimb un tablou." [1]
   _ Studiile din Germania, unde la Munchen domneste academismul (forma cea mai antipatica a clasicismului) si influentzele franceze inca neasimilate il fac pe Stefan Popescu sa picteze 3 - 4 ani in stil traditzional, in sensul artei decorativ-monumentale; se documenteaza in manastirile romanesti unde copiaza fresce si miniaturi, odajdii, mobilier sacru etc. Ca urmare, in 1901 expune la Ateneul Roman iuluminuri cu subiecte din basmele romanesti. [1] : zane si fetzi-frumosi, in culori suave, evoluand printre copaci si flori ..... ca niste ilustratzii de carte", precum si un proiect pentru fresca Ateneului, "cu personaje legendare sau alegorice, concepute in spiritul decorativ-simbolic."
   Tache Ionescu, admirator al acestui stil, ii comanda un panou decorativ, pe teme muzicale, pentru decorarea casei sale (sotzia lui fiind pianista).
   _ 1900  Pleaca la Paris, unde profesorul Ion Cantacuzino, cu care se imprieteneste, il introduce in unele medii artistice care se opuneau impresionismului devenit uneori excesiv; cunoaste pe cei din Societe Nouvelle des Beaux-Arts, sub influentza carora a dobandit "acea seninatate in fatza naturii, acel calm afectuos si receptiv in fatza unui motiv, acea nevoie de a exprima intr-o forma armonioasa si de a evita excesele de tot soiul, de a se considera, cum spune singur, "ca un copil naiv, care-si exprima pe panza sau pe hartie, bucuria de a trai si simtzi." [1]
   In tzara picteaza la Fintzesti si pe Valea Ramnicului.
   _ 1901: picteaza in Frantza - Bretania, la Ploumanach, impreuna cu Gh. Petrascu si la Vaimpol. In Bretania il cunoaste pe Lucien Simon care il influentzeaza puternic.
   _ la 3 decembrie 1901 devine membru fondator al societatzii "Tinerimea Artistica", impreuna cu Gh. Petrascu, Stefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino, Arthur Verona, Nicolae Grant, Kimon Loghi, D. Milea, Oscar Spaethe, Fr. Storck, Ipolit Strambulescu (Strambu), sub patronajul viitoarei regine Maria.
   Societatea a fost activa in perioada 1901 - 1947 si isi propunea "sa incurajeze dezvoltarea artelor pe un drum nou, in afara conventziilor academiste."
   Prima expozitzie a "Tinerimii artistice" are loc la Ateneul Roman in martie 1902, dupa care a urmat un lung sir de manifestari, la care adera curand numerosi altzi artisti. La "Tinerimea artistica" sunt expuse, omagial, tablouri de Grigoresu si Andreescu si operele reprezentative ale pictorilor Luchian, Petrascu, Pallady, Steriadi, Ressu, Stefan Popescu, Iser, Brancusi, Paciulea s.a.; s-a sprijinit participarea romaneasca la expozitzii internatzionale. [2]
   _ 1902  Impreuna cu Ipolit Strambu si C-tin Artachino face o calatorie prin tzara pentru a studia pictura veche romaneasca. [3]
   _ 1903 - 1904  Picteaza impreuna cu Ipolit Srambu o serie de tablouri, parte din ele aflate in colectzii publice inaite de 1916 (dovada fiind existentza lor printre obiectele de tezaur restituite de Moscova).
   "Pentru a trai multa vreme in acel decor dramatic, pentru a-l picta cu predilectzie, era nevoie de nervi tari, de perseverentza in fatza dificultatzilor, de un curaj chiar, pe care Stefan Popescu le avea, si care vor constitui cateva din trasaturile stabile ale caracterului sau, in tot cursul vietzii." [1]
   _ 1904  Este premiat cu Medalia de Aur la Expozitzia Internationala Sezession de la Munchen.
   _ 1908  Devine asociat la Salonul "Societatzii Natzionale" din Frantza si membru societar al gruparilor din Munchen "Sezession" si "Kunstlergenossenschaft".
   _ 1909  Locuieste la Brancusi, in Montparnasse.
In anii urmatori picteaza in tzara si in diferite localitatzi din Frantza, Elvetzia, Turcia, Italia, Grecia, Maroc, Algeria, Germania etc.
   Impreuna cu principalii reprezentantzi ai "Tinerimii Artistice" ramane la Bucuresti sub ocupatzia germana si la 1 septembrie 1917 expune, alaturi de Gh. Petrascu, Steriadi, Vermont, G.D. Milea, Cecilia Cutescu-Storck, D. Paciurea, Fr. Storck in "Expozitzia Artistilor Romani". Actziune in opozitzie cu "Expozitzia artistilor mobilizatzi" de la Iasi. [4]
   _ 1922  Picteaza la Balcic "Turcoaice la fantana" (expus astazi la Muzeul Natzional de Arta al Romaniei). Expune la "Cercul intim" de la Balcic, alaturi de Nicolae Darascu.
   _ 1924  Ultimul an in care expune la "Tinerimea Artistica". Participa la Bienala de la Venetzia (ca si in anii 1938 si 1942)
   _ 1925  Participa la Expozitzia de Arta Romaneasca la Paris, Muzeul Jan de Paume.
   Este decorat de statul francez cu ordinul Legiunea de Onoare, in grad de cavaler.
   Lucreaza la Turtucaia.
  _ 1928  Primeste Premiul Natzional pentru Pictura.
   _ 1935  Este ales membru de onoare al Academiei Romane.
   _ 1936  Participa la Expozitzia Internatzionala de la Bruxelle.
                   Bibliografie
   [1] Gh. Oprescu, STEFAN POPESCU, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, 1958.
   [2] Constantin Prut, Dictzionar de Arta Moderna, Editura albatros, 1982.
   [3] Amelia Pavel, Pictura romaneasca interbelica, un capitol de arta europeana, Editura Meridiane, 1996.
   [4] Mircea Deac, 50 de ani de pictura 1980 - 1946, Dictzionarul Pictorilor din Romania, OID.ICM,1996.
   [5] Narcis Dorin Ion, Castele, palate si conace din Romania, vol.I, Editura Fundatziei Culturale Romane, 2001.
   [6] K. H. Zambaccian, Pagini despre arta, Editura Meridiane, 1965.
   [7] G. Oprescu, Scrieri despre arta, Editura Meridiane, 1966.
   [8] Radu Bogdan, Reverii lucide, Editura Meridiane, 1972.
   [9] Radu Ionescu, Despre pictura si sculptura romaneasca. Editura MAICO, Bucuresti, 2002.
   [10] Balcica Maciuca, Balcic, Editura Universalia, 2001.
   [11] Monica Pillat, Cultura ca interior, Editura Vremea, 2001.
                           *
                       *        *
   Tutzi a consemnat numai activitatea de pictor si grafician a lui Stefan Popescu.
   In completarea consemnarilor ei, Tutzi a adaugat ca a descoperit in Catalogul Muzeului Simu tablouri ale lui Stefan Popescu Consemnate:
   " Venetzia" - donatzie a D-nei Sofia St. Popescu;
   "Mos Ilie", Raducesti, `907.
   Deducem ca a existat o doamna Sofia St. Popescu.
   Tot Tutzi a gasit intr-un anicariat un album cu reproduceri ale unor desene si picturi ale lui Stefan Popescu, editat in 1947. Nu va pot spune cat de mandra este de aceasta achizitzie. Si are toata dreptatea. Eu am fotografiat digital fiecare pagina a albumului si i-am facut si o copie pe hartie.
Puteti vedea printre fotografiile atasate toate paginile albumului, mai putin lista tablourilor.
Semnificatii prescurtarilor din titlurile tablourior sunt: c. - carton, lm. - lemn, h. - hartie, pz. panza, u. - ulei, t. - tempera, aq. aquarela, ds. - desen, l. - laviu.
Cand am fotografiet, de teama sa nu deteriorez cotorul albumului, nu am fortat deschiderea paginilor. In consecinta, se vede curbura paginii, asa cum a fost tinuta.
Litografiile sunt alb-negru si, la fel, fotografiile.